Fertilizarea foliară la cartof
Cartoful are cerințe speciale în ceea ce privește disponibilitatea microelementelor. În cadrul tehnologiei de cultivare a cartofului microelementele joacă un rol decisiv în determinarea producției și stabilirea calității acesteia.
Rezultatele analizelor efectuate la nivel de frunză pe parcursul mai multor ani de studiu demonstrează atenția care trebuie acordată fertilizării cu microelemente în cultivarea cartofilor.
Disponibilitatea elementelor nutritive
Pentru a putea elabora o strategie de fertilizare trebuie cunoscute anterior problemele specifice ale locației respective. De aceea, în primul rând rezultatele analizelor de sol trebuie să fie disponibile fermierului.
Chiar dacă solul este aprovizionat cu elemente nutritive, de obicei se acordă o atenție scăzută fertilizării cu macroelemente secundare și microelemente. Există o serie de factori care limitează disponibilitatea și absorbția din sol a elementelor nutritive, precum valorile ridicate de pH în cazul microelementelor și valorile scăzute de pH în cazul macroelementelor principale și secundare, seceta, temperaturile scăzute, compactarea solului și/sau excesul de umiditate, precum și antagonismele nutriționale (interacțiunile) dintre elemente (de exemplu o cantitate prea mare de potasiu limitează disponibilitatea și absorbția magneziului în plante).
Pentru a putea estima cât mai exact balanța elementelor nutritive a culturilor agricole recomandăm utilizarea diagnozei foliare. Rezultatele diagnozei foliare oferă o imagine concretă asupra situației aprovizionării plantelor cu elemente nutritive. Astfel, fermierul poate planifica aplicarea eficientă a microelementelor în funcție de nivelul de producție dorit.
Mergând mai departe și făcând analiza tuberculilor, fermierul își poate da seama dacă strategia adoptată funcționează sau dacă aceasta trebuie regândită în următoarea campanie.
Tratarea materialului de plantat
În special în anii secetoși sau pe solurile cu textură nisipoasă, crește riscul infecției cu Râia cartofului. O plantă de cartof optim aprovizionată cu mangan poate rezista mai bine în lupta cu patogenul care produce această boală.
Dezinfectarea materialului de plantat cu 0,5 - 1,0 l/t Lebosol®-Mangan 500 SC reprezintă o măsură practică pentru reducerea infecției cu Râia cartofului. Cel mai bun efect se obține în condiții de precipitații reduse, chiar dacă solul are un conținut ridicat de mangan.
În primele stadii de dezvoltare, cartoful are putere redusă de a concura cu buruienile, deoarece acestea au o viteză de răsărire mult mai rapidă. De aceea, eliminarea buruienilor încă din primele stadii reprezintă una dintre condițiile atingerii unor producții ridicate. O componentă a acestei verigi este Herbosol® - adjuvantul pentru erbicidele preemergente (peliculare).
Adăugarea produsului Herbosol® în soluția de stropit conduce la îmbunătățirea eficienței tratamentelor cu erbicide prin reducerea driftului, distribuția mai uniformă a erbicidelor pe suprafața vizată și se previne levigarea substanțelor active în orizonturile profunde ale solului. Astfel, se oferă o protecție și asupra colților de pe tuberculi care sunt deosebit de sensibili la erbicide.
Pentru sporirea compatibilității erbicidelor aplicate și în perioada de vegetație, recomandăm aplicarea a 2 - 3 l/ha Aminosol®.
Dezvoltarea inițială
Mai ales în primele stadii de vegetație, absorbția elementelor nutritive este limitată pe fondul sistemului radicular slab dezvoltat. Este, în special, cazul fosforului, manganului și borului. În ultima perioadă s-a constatat slaba dezvoltare a unui sistem radicular distinct la cartof. Aceasta se întâmplă mai ales în condiții de stres (extreme climatice) și pe fondul unor probleme din câmp, precum compactarea rezultată de urmele de roți ale utilajelor, porțiuni cu băltiri de apă etc. Se observă tot mai des la nivel de frunze simptomele de carență de fosfor.
De aceea, recomandăm: 2 aplicări la intervale de 10-14 zile cu 6 l/ha Lebosol®-Nutrifos pentru a stimula formarea de tuberculi/îngroșarea stolonilor și 6 l/ha Lebosol®-Nutrifos în vederea stimulării dezvoltării tuberculilor, începând din momentul în care diametrul tuberculilor este de 10 mm.